Definita cuvantului polistiren
POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polistiren
CORALIGÉN, -Ă adj. 1. produs prin acumularea coloniilor de corali. 2. care produce substanța calcaroasă a coralilor. (< fr. coralligène) Vezi definitia »
-CÉN2 elem. v. ceno3-. Vezi definitia »
HIFÉN s.n. (Lingv.) Reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. [Acc. și hífen. / < fr., lat. hyphen]. Vezi definitia »
ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène]. Vezi definitia »
rúmen (rúmenă), adj. – Trandafiriu, roșcat. – Mr. arumîn. Sl. rumĕnŭ „roșu” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 491; Conev 97), cf. sb., cr., slov. rumen. – Der. rumeior, adj. (dim. al lui rumen); rumeni, vb. (a se înroși; a se face rumen, a se frige ușor), din sl. rumĕniti, sb., cr. rumeniti; rumeneală, s. f. (roșeață, îmbujorare; fard; căldură, dogoare), din sl. rumĕnilo, sb., cr., slov. rumenilo; rumeniu, adj. (trandafiriu); rumeniță, s. f. (fard). Vezi definitia »