velínță (-țe), s. f. – Cergă, pătură, covor, cuvertură. – Mr. viledzà. De la Valencia (Schuchardt, Literaturblatt, 1893, 177; Meyer, Neugr. St., II, 17; Bogrea, Dacor., III, 738), prin mijlocire orientală, cf. ngr. βελέντσα, tc. velençe, alb. veljendzë, sb. velenca, pol. welenc. Der. din mag. Velencze „Veneția” (Miklosich, Fremdw., 135; Cihac, II, 452; Tiktin) pare mai puțin probabilă, cf. și bresc. valensana. Numele se datorează reputației vechilor țesături de Valencia. Ipoteza lui Pascu, I, 192 (tracul *vellenza, în legătură cu lat. vellus „lînă”) este de nesusținut. Este dubletul lui verincă, s. f. (Trans., covor). – Der. velințar, s. m. (vînzător de velințe). Vezi definitia »

máncă (-ci), s. f. – Doică. Sl. (sb., cr., ceh., pol., rus.) mamka „mămică” (Cihac, II, 185; Conev 59; Tiktin). – Der. măncie, s. f. (serviciu de doică). Vezi definitia »

OSMOMORFÓZĂ s. f. reacție morfogenetică, ca urmare a schimbării presiunii osmotice. (< fr. osmomorphose) Vezi definitia »

PIOSCLERÓZĂ s. f. inflamație purulentă asociată cu o hiperplazie a țesutului conjunctiv. (< fr. pyosclérose) Vezi definitia »

SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s. f. (Reg.) Smiorcăit¹. – Smârcâi + suf. -eală. Vezi definitia »