NĂRUITÚRĂ, năruituri, s. f. Ruină a unei construcții; dărâmătură. [Pr.: -ru-i-] – Nărui + suf. -tură. Vezi definitia »

PROCAÍNĂ s. f. substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. (< fr. procaïne) Vezi definitia »

PASARÉLĂ, pasarele, s. f. 1. Podeț mobil care leagă de chei puntea unui vapor ancorat; platformă situată la oarecare înălțime de puntea unui vas, unde se află camera hărților și a instrumentelor de navigație. 2. Pod îngust așezat la înălțime peste o linie de cale ferată, peste un canal etc. pentru a permite trecerea pietonilor. 3. Galerie acoperită sau punte îngustă care face legătura dintre două clădiri sau două aripi ale aceleiași clădiri la nivelul acelorași etaje. – Din fr. passerelle. Vezi definitia »

SIMFONIÉTĂ, simfoniete, s. f. Lucrare muzicală orchestrală de dimensiuni reduse care păstrează caracteristicile de gen și de construcție ale simfoniei (1). [Pr.: -ni-e-] – Din fr. sinfonietta. Vezi definitia »

lésviță s.f. (reg.) cartea populară religioasă a Sf. Ioan-Scărarul. Vezi definitia »