DISLOCÁL, -Ă adj. (Despre un sistem de relații conjugale) Care constă în schimbul de femei între două clanuri. [Cf. it. dislocale]. Vezi definitia »

UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis. Vezi definitia »

SPIRITUÁL, -Ă adj. 1. Intelectual, sufletesc. 2. Care aparține spiritului. 3. Inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. // s.n. Cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din S.U.A., care i-a imprimat o puternică sincopare, schimbându-i treptat structura tonală. [Pron. -tu-al. / cf. fr. spirituel, it. spirituale, lat. spiritualis < spiritus – spirit]. Vezi definitia »

PRINCIPÁL, -Ă I. adj. 1. cel mai însemnat, de căpetenie, de frunte. ♦ în ~ = în special, mai ales. 2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care nu depinde gramatical de altă propoziție dintr-o frază. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebită importanță, ceea ce este esențial. (< fr. principal, lat. principalis) Vezi definitia »

MIÁMBAL s. n. Suc de lemn-dulce, coagulat și turnat în formă de bastonașe, întrebuințat în trecut ca medicament contra tusei. [Pr.: mi-am-] – Din tc. meyanbalı. Vezi definitia »