OLFACTOMÉTRU, olfactometre, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea acuității olfactive. – Din fr. olfactomètre. Vezi definitia »

AUDIOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea acuității auditive ; acumetru. [< fr. audiomètre, cf. lat. audire – a auzi, gr. metron – măsură]. Vezi definitia »

CLOROMÉTRU s. n. aparat folosit în clorometrie. (< fr. chloromètre) Vezi definitia »

MEÁNDRU s.n. 1. Cotitură întortocheată a cursului unei ape (mai ales) în regiunile de șes. ♦ Sinuozitate; (p. ext.; la pl.) drumuri, străzi întortocheate. 2. Motiv ornamental compus dintr-o îmbinare de linii curbe sau frânte. [Pron. me-an-. / < fr. méandre, cf. Meandru – fluviu sinuos în Asia Mică]. Vezi definitia »

ANCÉSTRU s. m. strămoș. (< fr. ancêtre) Vezi definitia »