COPULÁȚIE s. f. împerechere; act sexual; coit. (< fr. copulation, lat. copulatio) Vezi definitia »

MIELOFTIZÍE s. f. aplazie a măduvei osoase, care produce o anemie gravă. (< fr. myélophtisie) Vezi definitia »

APRECIÁȚIE s.f. (Rar) Apreciere. [Gen. -iei, var. apreciațiune s.f. / < fr. appréciation]. Vezi definitia »

PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »

STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul]. Vezi definitia »