SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »

RECRIMINATÓRIU, -IE adj. Care conține o recriminare. [< fr. recriminatoire]. Vezi definitia »

IÓNIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium]. Vezi definitia »

VÁRIU, -IE adj. (Rar) Diferit, variat. [Cf. it. vario, lat. varius]. Vezi definitia »

SAGNASÍU s. n. v. sacnasiu. Vezi definitia »