crónic adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der., înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s. f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s. m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s. f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s. f., din fr.; cronometru, s. n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196. Vezi definitia »

OBCÓNIC, -Ă adj. de forma unui con răsturnat. (< fr. obconique, germ. obkonisch) Vezi definitia »

ciríc, cirícuri, s.n. (reg.) 1. sfert de pogon. 2. picior de miel; ciosvârtă. Vezi definitia »

CUADRISILÁBIC, -Ă adj. v. cvadrisilabic. Vezi definitia »

ANTISCORBÚTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) împotriva scorbutului. (< fr. antiscorbutique) Vezi definitia »