OBIÁLĂ, obiele, s. f. Bucată de pânză sau de postav cu care țăranii (uneori și militarii) își înfășoară laba piciorului, în loc de ciorap sau peste ciorap; p. ext. zdreanță, cârpă. Expr. A-i curge (cuiva) obielele sau a curge obielele de pe (sau după) cineva = a fi îmbrăcat în zdrențe, a fi zdrențos, zdrențăros. – Din bg. obijalo. Vezi definitia »

–RÉMĂ Element secund de compunere savantă cu sensul „vâslă”, „prevăzut cu vâsle sau rânduri de vâsle”. [< fr. -rème, it. -rema, cf. lat. remus]. Vezi definitia »

VALVULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a valvulelor inimii. [< fr. valvulite]. Vezi definitia »

TĂTÍȚĂ s. m. (Reg.) Tătic. – Tată + suf. -iță. Vezi definitia »

BICORDATÚRĂ s. f. (muz.) gamă dublă executată pe instrumente la care se cântă cu arcuș. (< it. bicordatura) Vezi definitia »