țigluit, -ă, țigluiți, -te adj. elegant. Vezi definitia »

ORĂCĂÍT, orăcăituri, s. n. Acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei; strigăt caracteristic broaștei; orăcăială, orăcăire. ♦ Fig. Amestec de voci, gălăgie. ♦ (Fam.) Plânset, scâncet de copil mic. – V. orăcăi. Vezi definitia »

ZURĂÍT, -Ă, zurăiți, -te, adj. v. ZURĂI (= ZURUI). – [DEX '98] Vezi definitia »

CLINGHERÍT s. n. material izolant fabricat dintr-un amestec de azbest și de cauciuc. (< germ. Klingerit) Vezi definitia »

ZORÍT¹, zoríturi, s. n. ~ ◊ Loc. adv. La zoritul zorilor = la revărsatul zorilor, în zori. 2. (Trans.) Obicei folcloric care constă în interpretarea unei alborade proaspăt căsătoriților. (din zori) [și DLRLC] Vezi definitia »