ÎMPOVĂRĂTÓR, -OÁRE, împovărători, -oare, adj. Care împovărează; copleșitor. – Împovăra + suf. -ător. Vezi definitia »

RUBRIFLÓR, -Ă adj. cu flori roșii. (< lat. rubriflorus) Vezi definitia »

scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație. Vezi definitia »

ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. – Din fr. équilibreur. Vezi definitia »

STATÓR s. n. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul. (< fr. stator, germ. Stator) Vezi definitia »