PRÁCTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la practică. ◊ care tinde către o acțiune, către o realizare; care realizează ceva, dă rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de acțiune; îndemânatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ◊ aplicare a cunoștințelor teoretice; (p. ext.) experiență, rutină. ◊ stagiu pe care îl face un student sau un elev într-o întreprindere. 2. ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioară specifică unui cult, unei credințe etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, după fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike) Vezi definitia »

FULMÍNIC adj.m. Acid fulminic = acid format din săruri detonante. [< fr. fulminique]. Vezi definitia »

SISTEMÁTIC, -Ă adj. 1. Făcut după un anumit sistem. 2. (adesea adv.) Potrivit unui plan chibzuit dinainte; organizat. [Cf. fr. systématique, gr. systematikos]. Vezi definitia »

ANGIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la angiologie. [< fr. angiologique]. Vezi definitia »

subțiátic, subțiátică, adj. 1. (reg.; despre corpuri cu forma alungită, despre corzi, tuburi, fire etc.) care este aproape subțire; subțiratic. 2. (înv.; despre oameni, animale sau despre corpul lor) suplu, zvelt, suleget, suletic, șugar, șui, șuieț, slab. 3. (reg.; despre glas, sunete etc.) care este aproape subțire; subțiratic. 4. (reg.; fig.) plăpând. Vezi definitia »