strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș. Vezi definitia »

ANTITÉHNIC, -Ă adj. 1. împotriva tehnicii. 2. (despre oameni) lipsit de talent tehnic; atehnic. (< anti- + tehnic) Vezi definitia »

TRIPTÍC, triptice, s. n. Tablou compus din trei părți separate (prinse în balamale în așa fel încât părțile laterale să se închidă peste cea din mijloc), pe care sunt pictate scene sacre și chipuri de sfinți, de zei etc. sau sunt scrise, sub formă de pomelnic, nume de ctitori, de domni etc. ♦ P. gener. Ansamblu alcătuit din trei părți distincte. – Din fr. triptyque. Vezi definitia »

zăbránic (-ce), – Văl. Bg. zabradnik (Candrea). Vezi definitia »

RADIOASTRONÓMIC, -Ă adj. Referitor la radioastronomie. [Cf. fr. radioastronomique]. Vezi definitia »