PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie) Vezi definitia »

FRATRÍE s.f. 1. Subdiviziune a triburilor grecești antice (mai ales a celor atice). ♦ Grup de mai multe ginți înrudite între ele prin legături de sânge. 2. Grupare mare de plante apropiate genetic. [Gen. -iei. / < fr. phratrie, gr. phratria]. Vezi definitia »

PREFIXÁȚIE, prefixații, s. f. Prefixare. – Din fr. préfixation. Vezi definitia »

HIPERFÚNCȚIE s. f. (med.) activitate exagerată a unui organ, aparat sau țesut. (< fr. hyperfonction) Vezi definitia »

RINOIATRÍE s.f. Terapie a afecțiunilor nazale. [Pron. -no-ia-. / < it. rinoiatria]. Vezi definitia »