FONOLOGÍE s. f. ramură a foneticii care studiază fonemele din punctul de vedere al structurii sonore și al funcției lor lingvistice; fonetică funcțională. (< fr. phonologie) Vezi definitia »

stihíe (-íi), s. f. – 1. Element. – 2. (Rar) Fastasmă, viziune. – Mr. stihiu „fantasmă”. Mgr. στοιχεĩον, parțial prin intermediul sl. stichija (Roesler 576; Murnu 53; Conev 105; Graur, BL, IV, 117; cf. Vasmer, Gr., 137). Este dubletul lui stafie (var. Mold. stáfie, stahie), s. f. (fantasmă, viziune, nălucă). Vezi definitia »

DECÉMBRIE s. m. a douăsprezecea lună a anului. (< lat. december, fr. décembre) Vezi definitia »

pronomíe (-íi), s. f. – Privilegiu. – Var. pronomion. Ngr. προνόμιον (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PERINEORAFÍE s.f. (Med.) Operație în ginecologie de refacere chirurgicală a rupturilor de perineu. [< fr. périnéoraphie]. Vezi definitia »