ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”. Vezi definitia »

TETRACLORMETÁN s. n. (Chim.) Tetraclorură de carbon. – Din fr. tétrachlorméthane, engl. tetrachlormethane. Vezi definitia »

a fi în bulan expr. (glum.) a avea noroc. Vezi definitia »

ARCHIRIE și ANADAN, roman popular cu caracter didactic-moralizator, de origine asiro-babiloniană (sec. 7 î. Hr.). Tradus în românește, după o versiune slavă, în sec. 17 și tipărit de către Anton Pann, cu unele intervenții proprii, în 1850. Vezi definitia »

ATERMÁN, -Ă, atermani, -e, adj. (Fig.) Care nu permite trecerea căldurii. Mediu aterman. – Din fr. athermane. Vezi definitia »