TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală. Vezi definitia »

OMNISCIÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi omniscient. (< fr. omniscience, lat. omniscientia) Vezi definitia »

muțúnă, muțúne, s.f. (înv.) 1. mască. 2. persoană care poartă mască. Vezi definitia »

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama. Vezi definitia »

PORTĂREÁSĂ, portărese, s. f. Femeie care are sarcina de a păzi intrarea unei instituții, a unei case etc. ♦ Soția portarului (1). – Portar + suf. -easă. Vezi definitia »