cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom. Vezi definitia »

EXSICATÓR, exsicatoare, s. n. Aparat de sticlă folosit în laborator pentru uscarea sau păstrarea în stare uscată a substanțelor cu ajutorul compușilor higroscopici. – Din fr. exsiccateur. Vezi definitia »

EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris. Vezi definitia »

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur]. Vezi definitia »

PROTRACTÓR, -OÁRE adj., s. m. (mușchi) care are rolul de a întinde un membru sau o parte a corpului spre înainte. (< fr. protracteur) Vezi definitia »