AVERTIZÓR s.n. Aparat care semnalează (automat) un pericol. [Cf. fr. avertisseur]. Vezi definitia »

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător. Vezi definitia »

SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE adj., s. n. (material) care prezintă supraconductibilitate. (< fr. supraconducteur) Vezi definitia »

AMÓR, amoruri, s. n. Iubire, dragoste. ◊ Amor propriu = prețuire (uneori exagerată) pentru propria persoană, sentiment al demnității provenit din conștiința propriei valori a cuiva. ♦ (Concr.) Iubit² (2). – Din lat. amor, it. amore. Vezi definitia »

PULMOTÓR s. n. aparat care insuflă aer și oxigen în plămâni, pentru respirație artificială. (< germ. Pulmotor, engl. pulmotor) Vezi definitia »