NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

izvárniță s.f. (reg.) zer. Vezi definitia »

BANIÉRĂ s. f. 1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război. ◊ unitate militară feudală. 2. stindard trapezoidal, pe corăbii. (< fr. bannière) Vezi definitia »

súpă (-pe), s. f. – Fiertură de carne. – Mr. supa. Fr. soupe, it. suppa, cf. ngr. σοῦπα. – Der. supa, vb. (a cina foarte tîrziu), din fr. souper; supeu, s. n., din fr. souper; supieră, s. f., din fr. soupière. Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ s.f. Cataliză a unei reacții, datorită chiar produșilor de reacție. [< fr. autocatalyse]. Vezi definitia »