FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cârciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar. Vezi definitia »

clar (cláră), adj. – Deslușit; limpede. Lat. clarus (sec. XIX), cf. chiar. – Der. neclar, adj. (care nu se vede, nu se distinge, nu se înțelege bine); clarisim, adj. (foarte clar), din lat. clarisimus (sec. XVIII); claritate, s. f., din lat. claritatem; clarifica, vb., din lat. clarificare; clarobscur, s. n.; clarificator, adj.; clarvăzător, adj., format prin traducere din fr. clairvoyant. Vezi definitia »

AGRÁR, -Ă adj. Referitor la proprietatea funciară și la problemele legate de ea. ◊ Reformă agrară = reformă a relațiilor de proprietate asupra pământului; (de obicei) reformă prin care marile latifundii sunt expropriate. [< lat. agrarius, cf. fr. agraire]. Vezi definitia »

ANTIPARLAMENTÁR, -Ă adj. împotriva uzului parlamentar. (< fr. antiparlamentaire) Vezi definitia »

tăciunár s.m., s.n. (reg.) 1. (s.m.) cărbunar; incendiator. 2. (s.n.) vătrai; grătar. Vezi definitia »