NÚMEN s. n. Lucru în sine, cunoscut numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Vezi definitia »

CETOGÉN, -Ă adj. (despre alimente) care favorizează producerea de cetone. (< fr. cétogène) Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s. n. nitroderivat al toluenului, substanță gălbuie cu miros caracteristic, pentru obținerea toluidinei. (< fr. nitrotoluène) Vezi definitia »

NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit]. Vezi definitia »

ruén (-ni), s. m. – Plantă (Succisa pratensis). – Var. ruin. Sb. rujan „galben închis” (Tiktin). Vezi definitia »