USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură. Vezi definitia »

flámură (flámuri), s. f. – Steag, drapel. – Mr. flambură. Ngr. φλάμμουρος, cf. ngr. φλάμπουρος, de unde mr. (Meyer 107; Meyer, Neugr. St., III, 69; Gáldi 191), cf. alb. fljambur. După Pușcariu 623, direct din lat. flammula, cf. REW 3353, dar nu este cuvînt popular; greșeala a fost îndreptată în DAR. Vezi definitia »

culínă (culíne), s. f. – Bucătărie. Lat. culina (sec. XIX). Cuvînt introdus de latiniști în Trans., ajutat de coincidența cu cuină ‹ cuhnie; azi este rar. – Der. culinar, adj., din fr. culinaire. Vezi definitia »

UNTÚRĂ, unturi, s. f. Substanță grasă, insolubilă în apă, obținută prin topirea grăsimii animale și folosită în alimentație, în medicină, în industrie etc. ♦ Untură de pește = ulei extras din ficatul proaspăt al unor specii de pești (Gadus), bogat în vitaminele A și D, utilizat în tratamentul debilității fizice, al rahitismului etc. ♦ (Reg.) Osânză (de porc). – Lat. unctura. Vezi definitia »

MIXOVIRÓZĂ s.f. Denumire generică pentru bolile provocate de mixovirusuri. [< mixovir(us) + -oză]. Vezi definitia »