VOBULATÓR, vobulatoare, s. n. 1. Generator electronic care produce oscilații de amplitudine constantă, dar cu frecvență liniar variabilă în timp, în scopul măsurării caracteristicilor de amplitudine și frecvență. – Din engl. wobbulator, fr. vobulateur. Vezi definitia »

REȚINĂTÓR s. n. ansamblu de conducte și organe de reținere (supape etc.) la dirijarea circulației fluidului într-un singur sens. ◊ casetă la o pompă sau la un compresor cu piston în care sunt montate organele de reținere ce comandă aspirația și evacuarea fluidului. (< reține + -/ă/tor) Vezi definitia »

ZÂMBITÓR, -OÁRE, zâmbitóri, -oáre, adj. ~ (Fig.) Steluță zâmbitoare. Vezi definitia »

hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

mescătór, mescătóri, s.m. (înv.) paharnic. Vezi definitia »