SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio]. Vezi definitia »

HIDROMETRÍE s. f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă, cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei, a adâncimii unui curs de apă, a unui strat de apă subteran sau a apei dintr-o conductă, în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a apelor. – Din fr. hydrométrie. Vezi definitia »

STAFILOCOCEMÍE s.f. (Med.) Infecție generalizată datorită prezenței stafilococului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. staphylococémie]. Vezi definitia »

DACTILOGRAFÍE s.f. Tehnica de a scrie la mașina de scris. [Gen. -iei. / < fr. dactylographie]. Vezi definitia »

PAIRÍE s. f. Calitate, demnitate de pair. [Pr.: pe-ri-e] – Din fr. pairie. Vezi definitia »