mosór (mosoáre), s. n. – Bobină, canetă. Tc. masur ‹ arab. ma’șūra (Eguilaz 449; Loebel 65; Șeineanu, II, 264; Lokotsch 1442), cf. ngr. μασούρι, alb., bg., sb. masur. Vezi definitia »

ȘTIUTÓR, -OÁRE, știutori, -oare adj. Care știe, care cunoaște, care este informat; care posedă cunoștințe (într-un domeniu oarecare). ◊ (Substantivat) Știutor de carte = persoană care știe să citească și să scrie. [Pr.: ști-u-] – Ști + suf. -tor. Vezi definitia »

primitor, primitori s. m. homosexual pasiv. Vezi definitia »

STUCATÓR s. m. muncitor specializat în lucrări de stucatură. (< it. stuccatore, fr. stucateur) Vezi definitia »

RACEMIFLÓR, -Ă adj. cu flori dispuse în ciorchini. (< fr. racémiflore) Vezi definitia »