Definita cuvantului alocație
ALOCÁȚIE s.f. Alocare; (Concr.) Sumă de bani destinată (de stat sau de o instituție) pentru un anumit scop. ♦ Ajutor în bani. [Gen. -iei, var. alocațiune s.f. / cf. fr. allocation].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu alocație
COABITÁȚIE, coabitații, s. f. (Jur.) Coabitare. [Pr.: co-a-] – Din fr. cohabitation. Vezi definitia »
HIPOMNEZÍE s.f. (Med.) Slăbire a memoriei. [Gen. -iei. / < fr. hypomnésie, cf. gr. hypo – sub, mnesis – memorie]. Vezi definitia »
HIPOAZOTURÍE s. f. diminuare a azotului eliminat prin urină. (< fr. hypoazoturie) Vezi definitia »
INFAMÍE s. f. caracterul a ceea ce este infam; ticăloșie, josnicie, nemernicie. ♦ stâlpul ĕi = loc unde erau ținuți infractorii și criminalii legați pentru a putea fi loviți de mulțime; a. țintui (sau a pune) la stâlpul ĕi = a supune oprobriului public, a infiera. (< fr. infamie, lat. infamia) Vezi definitia »
HRISTOLOGÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viața lui Hristos. – Din fr. christologie. Vezi definitia »