ALIBÍ s.n. Probă prin care un inculpat dovedește justiției că în momentul săvârșirii faptului delictuos imputat el se găsea în altă parte. ♦ (Fig.) Scuză, justificare. [Pl. -iuri. / < fr. alibi, cf. lat. alibi – în altă parte]. Vezi definitia »

năgrăbí, năgrăbésc, vb. IV (reg.) a năvăli, a se năpusti (asupra cuiva). Vezi definitia »

ALIBÍ s. n. 1. probă prin care un inculpat dovedește justiției că în timpul săvârșirii infracțiunii se afla în altă parte. 2. (fig.) justificare, scuză. (< fr., lat. alibi) Vezi definitia »

bébi s. m. Vezi definitia »

înglobí vb. IV (reg., înv.) a pune dări nedrepte. Vezi definitia »