sicomór (-ri), s. m. – Arbore exotic cu fructe ca smochinele. – Var. înv. sicomoriu. Ngr. συϰόμορος (sec. XVI). Apare la Coresi; nu este menționat în vocabularele speciale. Vezi definitia »

SUSPENSÓR adj., s.m. (Mușchi, ligament) care ține suspendat. [Cf. fr. suspenseur]. Vezi definitia »

aerogeneratór s. n., pl. aerogeneratoáre Vezi definitia »

BALOSPÓR s. m. Ascospor expulzat din ască printr-un mecanism balistic propriu. (< fr. ballospore) Vezi definitia »

PĂRTINITÓR, -OÁRE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejază pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor. Vezi definitia »