ACRIȘÓR, -OÁRĂ, acrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui acru². Vezi definitia »

SFINȚIȘÓR, sfințișori, s. m. 1. (Ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (Reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. -ișor. Vezi definitia »

MÂNTUITÓR, -OÁRE, mântuitori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care mântuie (1), salvează. 2. (Rar) Care mântuie (2), care vindecă; tămăduitor. 3. (În limbaj bisericesc) Care mântuie (3), izbăvește (de păcate); izbăvitor. ♦ (Substantivat, m. sg. art.) Nume dat lui Isus Cristos. [Pr.: -tu-i-] – Mântui + suf. -tor. Vezi definitia »

CUNCTÁTOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. [< lat. cunctator]. Vezi definitia »

IGNICOLÓR, -Ă adj. (Rar) De culoarea focului. [Cf. fr. ignicolore, lat. ignicolor < ignis – foc, color – culoare]. Vezi definitia »