FÍE¹ conj. 1. (În corelație cu sine însuși sau cu „or” și „sau”, introduce o propoziție disjunctivă, exprimând nu numai alternanța sau opoziția, ci și o nuanță de condiție) Ori... ori... 2. (Urmat de „și” introduce o propoziție concesivă) Chiar (și), măcar. – Lat. fiat. Vezi definitia »

COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis. Vezi definitia »

HIDALGÍE s.f. (Hispanism; liv.) Noblețe, boierie. [< sp. hidalguia]. Vezi definitia »

-OXÍE elem. v. oxi-. Vezi definitia »

GIMNOZOFÍE s.f. Doctrină filozofică din India, care obliga pe adepții săi să trăiască necăsătoriți, dezbrăcați complet și să ducă un regim vegetarian. [Gen. -iei. / < fr. gymnosophie, cf. gr. gymnos – nud, sophia – înțelepciune]. Vezi definitia »