Definita cuvantului profund
PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu profund
NORMÁND, -Ă, normanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Nume sub care erau cunoscute neamurile germanice care locuiau în Peninsula Scandinavă, Irlanda și în insulele vecine; vikingi, varegi; (și la sg.) persoană care făcea parte din aceste neamuri sau populații. 2. Locuitor al Normandiei. 3. Adj. Care aparține normanzilor (1) sau locuitorilor Normandiei, privitor la normanzi sau la locuitorii Normandiei. – Din fr. normand. Vezi definitia »
BLOND, -Ă I. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai. ♦ bere ~ă = bere de culoare deschisă. II. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă). (< fr. blond) Vezi definitia »
BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, care bate înspre galben; bălai; p. ext. (despre oameni) cu astfel de păr. ◊ Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. ♦ (Substantivat) Persoană cu părul de culoare deschisă, care bate înspre galben. – Fr. blond. Vezi definitia »
MAPAMÓND s. n. hartă reprezentând globul terestru, împărțită în cele două emisfere; planisferă, planiglob. ♦ ~ ceresc = harta cerului, stelele, constelațiile etc. (< it. mappamondo) Vezi definitia »
FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) Vezi definitia »