CONFESÍV, -Ă, confesivi, -e, adj. (Li vr.) De confesiune. – Din confesa. Vezi definitia »

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo]. Vezi definitia »

RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. Vezi definitia »

REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif. Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă, enunțiativi, -e, adj. Care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. énonciatif, lat. enuntiativus. Vezi definitia »