CONSTITUTÍV, -Ă adj. care intră în componența unui lucru, care reprezintă un element esențial în structura lui; constituent. (< fr. constitutif) Vezi definitia »

AFIRMATÍV, -Ă, afirmativi, -e, adj. (Despre un enunț) Care are un caracter de afirmare, un sens pozitiv; (despre o judecată) care conține o afirmație. ◊ Expr. În caz afirmativ = dacă se va întâmpla așa; în cazul când împrejurările sunt favorabile. – Din fr. affirmatif, lat. affirmativus. Vezi definitia »

SELECTÍV, -Ă adj. 1. care constituie, efectuează o selecție (2). 2. (despre sisteme tehnice sau fizico-chimice) care realizează o alegere adecvată a anumitor mărimi sau elemente dintr-un grup. ◊ (despre un aparat radioreceptor) care poate recepționa clar undele sonore ale diferitelor posturi de emisiune. 3. (stat.) cercetare ~ă = cercetare a unei colectivități pe baza unui eșantion. (< fr. sélectif) Vezi definitia »

PREAMILOSTÍV, -Ă, preamilostivi, -e, adj. (Înv.; de obicei în formule de adresare) Foarte milos, foarte îndurător, foarte iertător. – Prea + milostiv. Vezi definitia »

INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif. Vezi definitia »