SÉLBĂ, selbe, s. f. (Rar) Pădure tânără (și deasă). [Var.: sehélbă s. f.] – Cf. lat. silva. Vezi definitia »

DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture. Vezi definitia »

ESTAVÉLĂ s.f. (Geol.) Orificiu carstic care funcționează alternativ ca ponor și ca izvor. [< fr. estavelle]. Vezi definitia »

ghíjă, ghíji, s.f. (reg.) 1. coaja verde a nucii. 2. pănușa știuletelui. Vezi definitia »

coromîslă (coromấsle), s. f. – 1. Cobiliță cu care se duc două găleți în același timp. – 2. La căruță, orcic. – 3. Constelația Casiopea. – 4. (Trans.) Fată vioaie și dezinvoltă. Origine incertă. Pare der. de la rus., rut. koromyslo (Cihac, II, 73); cuvîntul nu este însă sl., apare numai în aceste două limbi, și după Berneker 573 ar putea proveni din rom. curmeziș „de-a latul, pieziș”, ipoteză care de asemenea pare improbabilă. Sensul 4 pare a indica o contaminare a lui coropișniță „insectă dăunătoare” cu sălămîzdră „salamandră”; semantismul nu este însă clar pentru celelalte accepții. Vezi definitia »