bótă (bóte), s. f. – 1. Butoi, ciubăr. – 2. Vas de lemn, doniță. – Var. boată. Cuvînt romanic (it. botte, cf. sp. bota), intrat pe filieră orientală (ngr. μπότης, alb. bote „urcior”, bg. bota „vas de lemn”). După Miklosich, Lexicon, 49, din sl. bŭtarŭ „vatră”, „doagă”; pare însă cuvînt târziu în sl. Din per. buta „vatră”, după Popescu-Ciocănel 16. – Der. botar, s. m. (dogar); botcă, s. f. (celulă de fagure în care se dezvoltă matca; scobitură în trunchiul unui copac). Vezi definitia »

OBEDIÉNȚĂ, obediențe, s. f. (Livr.) Supunere, ascultare. [Pr.: -di-en-] – Din fr. obédience, lat. obedientia. Vezi definitia »

AERONAÚTICĂ s.f. – V. aeronautic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

strâgăciútă, strâgăciúte, s.f. (reg.) semnalizare prin strigăte puternice; cerere de ajutor prin țipete. Vezi definitia »

ADIPOLÍZĂ s.f. (Biol.) Funcțiune prin care un țesut restituie sângelui grăsimile depozitate. [< fr. adipolyse, cf. lat. adeps – grăsime, gr. lysis – topire]. Vezi definitia »