OBIECTIVÍSM s. n. 1. Atitudine de falsă obiectivitate, de pretinsă nepărtinire, de renunțare la orice luare de poziție, la orice apreciere critică în domeniul cunoștințelor sociale. 2. (Ieșit din uz) Obiectivitate (2). – Obiectiv + suf. -ism. Cf. germ. Objektivismus, rus. obĩektivizm. Vezi definitia »

POLICENTRÍSM s. n. doctrină în virtutea căreia partidele comuniste ar trebui să aibă mai multe centre de conducere. (< fr. polycentrisme) Vezi definitia »

MIOSPÁSM, miospasme, s. n. (Med.) Contracție musculară spasmodică; crampă musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myospasme. Vezi definitia »

AUTOMATÍSM s. n. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient. (< fr. automatisme) Vezi definitia »

-MORFÍSM Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) formă”, „care are o anumită formă”. [< fr. -morphisme, it. -morfismo, cf. gr. morphe]. Vezi definitia »