tînjálă (-jéli), s. f. – 1. Oiște de căruță care se adaugă cînd se folosește un alt atelaj sau pereche de boi. – 2. Oiște care unește jugul la povara trasă pe boroană. Sl. tęžalo (Cihac, II, 411; Ivănescu, BF, VI, 104). – Der. tînjelar, s. n. (oiște atașată); tînjeluță, s. f. (furca terminală a oiștei sau oiștea atașată). Vezi definitia »

LESPEJOÁRĂ, lespejoare, s. f. Diminutiv al lui lespede. [Var.: lespegioáră s. f.] – Lespede + suf. -ioară. Vezi definitia »

FENAZÓNĂ, fenazone, s. f. (Farm.) Antipirină. – Din fr. phénazone. Vezi definitia »

TĂRTĂCÚȚĂ, tărtăcuțe, s. f. 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor, cu flori albe, cu frunze lunguiețe, roșii și cu fructe comestibile (Coccinia indica). ♦ P. restr. Fructul acestei plante. 2. Fig. (Glumeț) Cap. ♦ Ființă mică, bondoacă. – Tătarcă + suf. -uță. Vezi definitia »

ȚÂRFÂIÁLĂ, țârfâieli, s. f. (Reg.) Noroi subțire, fleșcăraie. – Din țârfă + suf. -eală. Vezi definitia »