telefón (-oáne), s. n. – 1. Aparat care permite convorbirile la distanță. – 2. (Arg.) Auz, ureche. Fr. téléphone. Instalat în București în 1885, în Iași în 1886. – Der. (din fr.) telefonic, adj.; telefona, vb.; telefonie, s. f.; telefonist, s. m., etc. Vezi definitia »

AMFION (în mitologia greacă), fiul lui Zeus, și al Antiopei. Avea o liră fermecată, primită în dar de la Hermes, la acordurile căreia pînă și pietrele se puneau, vrăjite, în mișcare. Vezi definitia »

COCÓN¹, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut, prunc. [Var.: cucón s. m., cónul s. m. art.] – Et. nec. Vezi definitia »

CURIÓN s. m. șeful unei curii romane. ◊ preot care oficia sacrificiile unei curii romane. (< fr. curion, lat. curio) Vezi definitia »

clapón (clapóni), s. m. – Cocoș castrat. – Var. caplon, capon, capun; clampon, s. m. (berbec castrat). Pol. kaplon, rus. kaplun (Cihac, II, 60; Senzewitsch 200), din germ. Kapaun. Var. fără l, din ngr. ϰαπόνι, bg. kopon, sb. kopun. – Der. claponi, vb. (a castra). Vezi definitia »