GÚMĂ s.f. 1. Cauciuc. ♦ Bucățică de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cerneală lăsate pe hârtie; radieră. 2. Gumă arabică = lichid cleios secretat de unele specii de salcâm exotic sau obținut pe cale sintetică, întrebuințat la lipit, în apretura textilă etc. [< lat. gummis, cf. germ. Gummi, fr. gomme]. Vezi definitia »

DICARIOFÁZĂ s. f. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete. (< fr. dicaryophase) Vezi definitia »

EPIDIDIMÍTĂ s. f. inflamație a epididimului. (< fr. épididymite) Vezi definitia »

scurtăturícă, scurtăturíci, s.f. (reg.) haină scurtă mică; scurtătură mică; scurtă mică; clinișor. Vezi definitia »

cîrcă (-ci), s. f. – Spinare, spate. – Mr. ngărcač, megl. cărcač. Sl. krŭkŭ „gît” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 315; Cihac, II, 40; Conev 89); cf. ceh. krk, bg. krŭk în mr. și megl. din v. bg. gurkač. Vezi definitia »