DĂRÂMÁ, dărấm, vb. I. Tranz. 1. A doborî, a culca la pământ, fig. a distruge, a nimici, a risipi. ♦ Refl. A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ (Reg.) A cosi iarbă, cereale etc. [Var.: (reg.) dărmá vb. I] – Lat. *deramare. Vezi definitia »

șandramá (șandramále), s. f. – 1. Șopron, refugiu. – 2. Baracă, colibă, cocioabă. – Mr. săndărmae. Tc. sundurma (Șeineanu, II, 335; Tiktin; Lokotsch 1948), dar der. este dificilă fonetic. Vezi definitia »

DEPLUMÁ vb. tr. a smulge penele; a jumuli. (< fr. déplumer) Vezi definitia »

SUPRAIMPRIMÁ vb. I. tr. 1. A tipări peste un text deja tipărit. 2. A imprima o țesătură deja imprimată. [< supra- + imprima, după fr. surimprimer]. Vezi definitia »

BUCIUMÁ, búcium, vb. I. Intranz. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium¹. ♦ Tranz. Fig. A anunța, a vesti ceva. – Lat. bucinare. Vezi definitia »