plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. Vezi definitia »

ECLÍPTICĂ s.f. Orbită descrisă de Soare în mișcarea lui aparentă anuală pe bolta cerească. [Gen. -cii. / < fr. écliptique]. Vezi definitia »

chímă (-me), s. f. – Germen, sămînță. Sb. kima (DAR) sau din germ. Keim, prin intermediul săs. kim (Lacea, Dacor., IV, 778). Înainte, Philippide, Principii, 138, încercase să-l explice prin gr. ϰῦμα (cf. ciumă) ipoteză acceptată de Bogrea, Dacor., II, 654. – Der. chimiță, s. m. (diavol; bufon, caraghios), care pare a fi un dim. de la cuvîntul anterior (Bogrea și DAR îl explică prin numele unui personaj popular în trecut datorită șotiilor sale; nu este însă posibil să se aplice diavolului numele unui personaj real, și nici nu s-ar explica prin alte mijloace apelativul Chimiță, astfel încît este de presupus că acesta din urmă este o simplă poreclă). Vezi definitia »

OLANDÍNĂ s. f. țesătură de bumbac care imită olanda. (< olandă + -ină) Vezi definitia »

PLANÉZĂ, planeze, s. f. Interfluviu înclinat cu contur triunghiular delimitat de văi înguste, format pe pantele conurilor vulcanice. – Din fr. planèze. Vezi definitia »