Definita cuvantului baladă
BALÁDĂ s.f. 1. Poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și recita. ♦ Poezie epică cu subiect simplu, care relatează o întâmplare, de obicei eroică, sau o legendă; cântec bătrânesc. 2. Compoziție muzicală cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu baladă
IMUNOGLOBULÍNĂ s. f. fracțiune proteică din serul sangvin care conține majoritatea anticorpilor. (< fr. immunoglobuline) Vezi definitia »
FRĂGÚȚĂ, frăguțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui fragă; frăguliță (1), frăgușoară. – Fragă + suf. -uță. Vezi definitia »
CRIMINALÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. – Din germ. Kriminalistik. Vezi definitia »
sméniță, sménițe, s.f. (reg.) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice; cătușniță. Vezi definitia »
páșă (-și), s. m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalți funcționari. – Var. pașă, înv. pașa, pl. pașale. Mr. pășe, pașă, megl. pașă. Tc. pașa, pl. pașalar (Șeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. pașalîc, s. n. (provincie guvernată de pașă), din tc. pașalik, cf. ngr. πασαλίϰι; pășie, s. f. (demnitate de pașă); pășoaie, s. f. (nevastă de pașă). – Cf. bulibașe, delibașe. Vezi definitia »