Definita cuvantului credință
CREDÍNȚĂ, credințe, s. f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranță, certitudine. ◊ Profesiune de credință = declarație publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ◊ Loc. adv. În credință = într-adevăr. ◊ Expr. A-și mânca credința = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credință (sau credința) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredința că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie față de cineva sau de ceva. ♦ (Reg.) Logodnă. 4. Speranță, nădejde. 5. Convingere despre existența lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripțiilor bisericești; religie, cult. – Lat. *credentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu credință
TĂGĂDUIÁLĂ, tăgăduieli, s. f. Nerecunoaștere, negare, contestare. – Din tăgădui + suf. -eală. Vezi definitia »
TETRACICLÍNĂ s. f. antibiotic din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. (< fr. tétracycline) Vezi definitia »
DELITESCÉNȚĂ s.f. (Med.) 1. Dezagregare a unui corp, a unui țesut etc. prin absorbție de apă. 2. Dispariție subită a unei tumori sau a unei inflamații. 3. Perioada de incubație a unui parazit. [< fr. délitescence, cf. lat. delitescere – a se ascunde]. Vezi definitia »
SINECLÍZĂ s. f. platformă având aspectul unui larg sinclinal, cu flancuri ușor înclinate. (< fr. synéclise) Vezi definitia »
CRÁCĂ, crăci, s. f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ◊ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2. Vezi definitia »