LOGOFEȚÉL, logofeței, s. m. (Înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. -el. Vezi definitia »

BĂLĂNÉL, -EA, bălănei, -ele, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -el. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle]. Vezi definitia »

URODÉL, urodele, s. n. (Zool.) Caudat. – Din fr. urodèles. Vezi definitia »

inél (inéle), s. n. – 1. Cerc mic de metal care se poartă ca podoabă pe deget. – 2. Cerc mic. – 3. Zuluf, cîrlionț. – Mr. nel, ninel, megl. ninel, istr. arel. Lat. anĕllus (Pușcariu 833; Candrea-Dens., 858; REW 452; DAR), cf. it. anello, prov., cat. anel, fr. anneau, sp. anillo, port. elo. Rezultatul lui e, care ar fi trebuit să se diftongheze și să treacă la ie, a fost explicat prin influența lui n anterior (Rosetti, Mélanges de linguistique, Bucarest 1947, p. 171), și, cu mai mari șanse de probabilitate, prin analogia cu formele atone (Lombard, Studia neophil., II, 59). – Der. ineluș, s. n. (inel; joc de copii); inelar, s. n. (degetul pe care se pune inelul), cu suf. agente -ar (după REW 451, din lat. anĕllārius). Vezi definitia »