DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire. Vezi definitia »

ciríce s.f. pl. (reg.) pietricelele folosite într-un joc de copii (cirica); bobârnace. Vezi definitia »

a face (pe cineva) nod de cravată expr. a bate (pe cineva) foarte rău. Vezi definitia »

auáce adv. – (Înv.) Aici, în partea asta. Lat. *ad hācce (Candrea-Dens., 116; Rosetti, I, 163); sau, după Philippide, ZRPh., XXXI (1907), p. 202; REW 4159 și Pascu, Beiträge, 14, în lat. *ad hocce. Vezi definitia »

RĂSZÍCE, răszíc, vb. III. Intranz. (Rar) A repeta ceva de multe ori și în mod insistent; a insita. – Răs- + zice. Vezi definitia »