ALĂMÍU, -ÍE, alămii, adj. De culoarea alamei (1). – Alamă + suf. -iu. Vezi definitia »

ai pup iu! expr. (adol.) te sărut!, te pup! Vezi definitia »

COLÚVIU s. n. Material detritic acumulat la baza pantelor și provenit din dezagregarea rocilor și din deplasarea fragmentelor lor pe versanții munților sub acțiunea gravitației. – Din fr. colluvium. Vezi definitia »

GÉNIU¹ s.n. I. 1. Talent, dispoziție naturală, capacitate de creație excepțională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană care are asemenea calități. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, ființă supranaturală (bună sau rea) care în credințele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. génie]. Vezi definitia »

INTERSPÁȚIU, interspații, s. n. (Rar) Spațiu liber sau distanță între două obiecte, două piese etc. – Inter¹- + spațiu. Vezi definitia »