CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille) Vezi definitia »

OBIȘNUÍNȚĂ, obișnuințe, s. f. Faptul de a fi obișnuit cu ceva, de a avea un anumit obicei; deprindere, obicei; datină. ◊ Loc. adv. Din obișnuință = în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului. ♦ (Rar) întrebuințare. [Var.: (înv.) obicinuínță s. f.] – Obișnui + suf. -ință. Vezi definitia »

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure]. Vezi definitia »

Mială, miele = feminiunl de la miel, sotia mielului Vezi definitia »

ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. – Din antreu + suf. luță. Vezi definitia »