EVICȚIÚNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio) Vezi definitia »

SEGMENTAȚIÚNE s.f. v. segmentație. Vezi definitia »

EXPIAȚIÚNE s.f. v. expiație. Vezi definitia »

ORAȚIÚNE s. f. v. orație. Vezi definitia »

VERZĂCIÚNE, verzăciuni, s. f. (Pop.) Verzătură. – Din verzi (pl. lui verde) + suf. -ic-iune. Vezi definitia »