postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic). Vezi definitia »

HISPÁNIC, -Ă adj. spaniol. (< fr. hispanique, lat. hispanicus) Vezi definitia »

ERÍSTIC, -Ă adj. Referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. // s.m. și f. Adept al eristicii. / < fr. éristique]. Vezi definitia »

ATÍPIC, -Ă adj. Care nu prezintă caracterele tipului obișnuit. [< fr. atypique, cf. gr. a – fără, typos – model]. Vezi definitia »

OLFACTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la olfactronică. II. s.f. disciplină care utilizează tehnica electronică pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. (după engl. olfactotronic/s/) Vezi definitia »